1. [DEX '09] ÎNFOCAT, -Ă, înfocați, -te, adj. 1. Înfierbântat peste măsură; fierbinte, aprins2; care arde și dogorește ca focul. ♦ De culoarea focului, roșu-aprins. ♦ Fig. (Despre ochi) Focos, scânteietor, viu. 2. Fig. Înflăcărat, însuflețit, pasionat. – V. înfoca.
2. [MDA2] înfocat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 16 / Pl: ~ați, ~e / E: înfoca] 1 Înfierbântat peste măsură Si: aprins, fierbinte. 2 Care dogorește și arde ca focul. 3 Roșu aprins ca focul. 4 (D. ochi) Strălucitori. 5 (Fig) Pasionat. 6 (Mpp) Febril. 7 (Mpp) Inflamat. 8 (Înv; îs) Limbă ~ă Limbă încărcată.
3. [DLRLC] ÎNFOCAT, -Ă, înfocați, -te, adj. 1. Înfierbîntat peste măsură, fierbinte, aprins, incandescent. Armăsarul suflă... aer înfocat. ISPIRESCU, L. 31. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. ◊ (Prin exagerare) Cucoarele... vin din fundul lumii, de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P. A. 119. ♦ Care răspîndește căldură mare, care arde și dogorește ca focul. Soarele răsărea mare, înfocat, și crîngurile și cîmpiile pline de rouă se umpleau de fulgere de lumină. SADOVEANU, O. I 254. După zilele acestea lipsite de scînteiere, soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsînd parcă flăcări, încălzind totul în cîteva clipe. GÎRLEANU, L. 41. O geană roșie răsări-ntr-un vîrf și crescu repede, iar după cîteva clipe rotogolul înfocat [al soarelui] scăpăra de lumină și de tinerețe. SANDU-ALDEA, U. P. 102. ♦ Fig. (Despre ochi) De foc, focoși, scînteietori, vii. Mă privea cu ochii mari, înfocați. SADOVEANU, O. I 315. Doi ochi strălucitori și înfocați, doi ochi de drac... priveau din fundul căruței... Cine a văzut în viața sa asemenea ochi... nu-i mai uită niciodată. CONTEMPORANUL, III 618. Ochii săi negri, mari și înfocați, părul său lung... DACIA LIT. 260. ♦ De culoarea focului, roșu-aprins. Avea... o barbă înfocată, revărsată pe piept. SADOVEANU, P. M. 154. Și pe purpura-nfocată, în lădițe de sandal, Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. MACEDONSKI, O. I 104. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele... toate s-adunară. EMINESCU, N. 29. 2. Fig. Însuflețit, înflăcărat, pasionat. Cu prilejul discuției înfocate ce s-a încins asupra artei pentru artă și a artei tendenționiste, s-a spus aproape tot ce se poate spune despre această miraculoasă artă pentru artă. IONESCU-RION, C. 99. Uimit, nebun de dragoste, tînărul depuse o înfocată sărutare pe fruntea iubitei sale. ALECSANDRI, O. P. 120. ◊ (Poetic) Viața însă nu-ncetează... Din cenușa cea mai rece izbucnește înfocată. MACEDONSKI, O. I 31.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfocat a. 1. fierbinte: de prin clime înfocate AL.; 2. fig. ardent, pasionat: o inimă înfocată.
5. [Scriban] înfocát, -ă adj. Arzător, torid: climă înfocată. Fig. Plin de înfocare, înflăcărat: o inimă înfocată. Adv. Cu înfocare.
6. [DEX '09] ÎNFOCA, (rar) înfoc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.
7. [MDA2] înfoca [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/1 / Pzi: înfoc / E: în + foc] 1 vt (Rar) A da foc la ceva. 2 vt (Rar) A înfierbânta, a încălzi ceva la foc. 3 vr (Fig) A se înflăcăra ca urmare a unui sentiment puternic.
8. [Scriban] înfóc, a -á v. tr. (d. foc. – Înfoacă, să înfoace). Vechĭ. Azĭ Maram. Aprind, incendiez, înferbînt.
9. [DOOM 3] +înfocat adj. m., pl. înfocați; f. înfocată, pl. înfocate
10. [DOOM 3] înfoca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înfoc, 2 sg. înfoci, 3 înfoacă; conj. prez. 1 sg. să înfoc, 3 să înfoace; imper. 2 sg. afirm. înfoacă
11. [DOOM 2] înfoca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfoacă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL