1. [DEX '09] INFLUENȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influenție, influință s. f.] – Din fr. influence.
2. [MDA2] influență1 sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 177/20 / V: (înv) ~ție, ~uință / Pl: ~țe / E: fr influence] 1 Acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2 (Fiz; îs) Electrizare prin ~ (înv electrică) Separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric Si: inducție electrostatică. 3 (Fig) Autoritate. 4 Putere. 5-6 Acțiune exercitată de o persoană asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau) involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură. 7 (Jur; îs) Trafic de ~ Delict prin care o persoană determină o autoritate să ia o hotărâre favorabilă, prin înlesnirea de a obține foloase necuvenite.
3. [CADE] * INFLUENȚĂ1 (pl. -țe) sf. 1 Acțiune fizică sau morală pe care o persoană sau un lucru o exercită asupra altei persoane sau asupra altui lucru, înrîurire: influența climei asupra sănătății ¶ 2 Trecere, autoritate, ascendent [fr.].
4. [DEX '98] INFLUENȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influenție, influință s. f.] – Din fr. influence.
5. [DLRLC] INFLUENȚĂ2, influențe, s. f. 1. Acțiune (sau complex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele «a avea» sau «a exercita») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influință (NEGRUZZI, S. I 143) s. f.
6. [DN] INFLUENȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putînd să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].
7. [MDN '00] INFLUENȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)
8. [Șăineanu, ed. VI] influență f. 1. acțiune ce o persoană sau un lucru exercită asupra altora: influența climei asupra temperamentului; 2. fig. autoritate, credit: a avea o mare influență; 3. Med. gripă.
9. [Scriban] *influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire.
10. [DEX '09] INFLUENȚIE s. f. v. influență1.
11. [DEX '09] INFLUINȚĂ s. f. v. influență1.
12. [MDA2] influenție sf vz influență1
13. [MDA2] influință sf vz influență1
14. [DEX '98] INFLUENȚIE s. f. V. influență1.
15. [DEX '98] INFLUINȚĂ s. f. V. influență1.
16. [DLRLC] INFLUINȚĂ s. f. v. influență2.
17. [DCR2] agent de influență s. m. Persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc. ◊ „Rezultă că, pe parcursul anilor, serviciile de securitate [din Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria] reușiseră să-și infiltreze [la BBC], sub paravanul unei dizidențe politice, agenți. În terminologia consacrată se numesc «agenți de influență».” R.l. 20 III 92 p. 1. ◊ „Înțelegem de ce o serie de agenți de influență ai vechiului regim continuă să se afle pe ștatele de plată.” R.lit. 30/93 p. 19. ◊ „E. Gamillscheg a fost agent de influență, poate chiar spion german, în slujba nazismului.” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. agent d’influence)
18. [DOOM 3] influență s. f., g.-d. art. influenței; pl. influențe
19. [DOOM 2] influență s. f., g.-d. art. influenței; pl. influențe
20. [MDO] influență
21. [IVO-III] influență, -țe.
22. [DTL] INFLUENȚĂ s. f. (cf. fr. influence, it. influenza): acțiune deliberată sau involuntară, organizată sau neorganizată, exercitată de vorbitorii unei limbi asupra vorbitorilor altei limbi, de o limbă asupra altei limbi, a cărei consecință este schimbarea – parțială sau totală – a caracterului sau a evoluției comportamentelor acesteia. În cazul limbii române se poate vorbi de mai multe i. care s-au exercitat asupra ei (mai ales sau aproape numai asupra vocabularului), care n-au alterat însă caracterul latin al acesteia: o influență albaneză, o influență slavă (vechea slavă, bulgară, sârbo-croată, cehă, slovacă, polonă, ucraineană, rusă), o influență slavonă (a slavonei bisericești), o influență bizantină (directă sau prin mijlocirea paleoslavei), o influență maghiară, o influență turcă, o influență neogreacă, o influență germană, o influență italiană și o influență franceză. De asemenea, se poate vorbi și de o influență a limbii române exercitată asupra limbilor vorbite de naționalitățile conlocuitoare (asupra limbii germane și asupra limbii maghiare), de popoarele din jurul țării noastre (asupra limbilor bulgară, sârbo-croată, slovacă, polonă, ucraineană, rusă, maghiară) sau de cele cu care am venit cândva în contact (asupra limbilor albaneză, turcă, neogreacă).
23. [Argou] AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL