1. [DEX '09] ÎNFLORIT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care a făcut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care și-a deschis bobocii. II. 1. Fig. (Despre față; p. ext. despre oameni) Îmbujorat; luminat. 2. Împodobit cu desene, cu ornamente; înflorat. ♦ Fig. (Despre exprimare) Care este bogat în imagini; care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. – V. înflori.
2. [MDA2] înflorit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 55/1 / V: (îrg) ~lur~ / Pl: ~iți, ~e / E: înflori] 1 (D. plante) Care a făcut, a dat flori. 2 Acoperit de flori. 3 (D. flori) Care și-a deschis bobocii. 4 (D. față) Îmbujorat. 5 (D. chip; pex d. oameni) Luminat. 6 Înflorat (1). 7 (D. stil) Bogat în imagini. 8 (D. exprimare) Care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. 9 (Fig; d. păr) Cărunt. 10 Mucegăit. 11 (D. boabele de porumb) Plesnit din cauza căldurii. 12 (Fig) Exagerat. 13 (Muz; d. melodii) Care rezultă din folosirea mai multor note de pasaj. 14 Care se dezvoltă bine. 15 (Fig) Care prosperă. 16 (Fig; d. oameni) Strălucitor. 17 (D. vin) Cu floare. 18 (D. pereți) Cu igrasie.
3. [MDA2] înflorit1 sn [At: SANDU, S. 63 / V: ~lur~ / Pl: ~uri / E: înflori] 1-4 Înflorire (1-4). 5 Splendoare. 6 Înflorare (1). 7 Dezvoltare. 8 Prosperare. 9-10 Înflorire (9-10). 11 (Fig) Exagerare. 12 (Rar) Mucegăire. 13 Înflorare (2). 14-17 Înflorire (14-17).
4. [DLRLC] ÎNFLORIT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care și-a deschis bobocii; (despre locul unde cresc plantele) care s-a acoperit de flori. Cîmpie înflorită. ▭ Înflorita floare a soarelui îți fură mințile. CAMILAR, N. I 312. Vede un păr frumos și înflorit. CREANGĂ, P. 286. În iarba înflorită, somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. (Prin analogie) Grăunțele pocnesc [la foc] și sar înflorite, albe. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Poetic) Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii și-apoi iar Sosi-nfloritul cireșar. COȘBUC, P. I 282. Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură ți-arăți! EMINESCU, O. I 130. ◊ Fig. Cararea... înflorită pe care o visează o inimă de douăzeci de ani. NEGRUZZI, S. I 47. II. Fig. 1. Împodobit cu desene, cu ornamente; brodat. Fetele cu flori în păr și cu cămășile înflorite se prindeau de mînă cu flăcăii încinși cu brîie verzi. SADOVEANU, O. VI 50. Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. 2. Îmbujorat, rumenit (la față). Titi și fratele și surorile lui aveau obrajii înfloriți. PAS, Z. I 240. Zăpăcită, doamna sta Și-nflorită de rușine: Ce-am făcut, măria-ta? COȘBUC, P. I 211. ♦ Luminat. A scos pe fereastră obrazul încununat cu cîrlige de hîrtie și înflorit de zîmbet. SADOVEANU, N. P. 170. Rîdea înflorită de bucurie la toate glumele pe care le auzea. CAMIL PETRESCU, O. I 113. ♦ (Despre limbă, stil) Care este bogat în imagini, care caută să facă efect, să impresioneze. [Bătrînul] ne învăluie aproape în vorba-i bogată și înflorită. SADOVEANU, O. VII 201. Seara, în cerdacul cu viță, cărturarul lămurea treptat, în lungi și înflorite povestiri, de unde i-a venit gîndul acestor săpături. C. PETRESCU, R. DR. 40. ◊ (Adverbial) Vorbea foarte înflorit. SADOVEANU, O. VII 221.
5. [DEX '09] ÎNFLORI, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.
6. [MDA2] înflori [At: PSALT. 188/11 / V: (înv; Ban) ~luri / Pzi: ~resc, (înv) ~flor / E: ml *inflorire] 1 vi A face flori. 2 vi A se acoperi de flori. 3 vi (Fig) A fi în plinătatea frumuseții. 4 vi (Fig; îe) Unde -rește tămâia (sau piperul) Foarte departe. 5 vtf (Rar) A face să înflorească. 6 vt A înflora (1). 7 vi A-și face apariția Si: a se arăta, a se ivi. 8 vi (D. față) A se îmbujora. 9 vi (D. chip) A se lumina. 10 vt (Fig) A exagera. 11 vi A se dezvolta. 12 vi (Fig) A prospera. 13 vt (Pop) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor prin spălare și uscare la soare. 14 vi (D. vin, borș etc.) A prinde floare. 15 vi (D. pâine, mămăligă) A mucegăi. 16 vt A înflora (2). 17 vt (Pex) A vopsi. 18 vi (D. pereți) A se coșcovi din cauza igrasiei.
7. [MDA2] înfluri v vz înflori
8. [MDA2] înflurit2, ~ă a vz înflorit2
9. [MDA2] înflurit1 sn vz înflorit1
10. [CADE] VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) = Să trăească, să crească, să înflorească. Expresia cu care se termină cuvîntările omagiale față de o persoană ori instituție.
11. [DLRLC] ÎNFLORI, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. (Despre flori, la pers. 3) A ajunge la maturitate, a se deschide, a-și desface bobocii; (despre plante, p. ext. despre locul unde se află ele) a căpăta flori, a se acoperi de flori. Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ♦ A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. II. Fig. 1. Intranz. A-și face apariția (ca o floare), a se arăta, a se ivi. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. ♦ A se dezvolta frumos (ca o floare), a se afla într-o situație favorabilă, a crește (în putere, în stimă), a prospera. Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ◊ Tranz. fact. Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. ♦ A deveni roșu (ca o floare). Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. ♦ A se înviora, a se lumina, a se îmbujora, a se rumeni. Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. 2. Tranz. A înfrumuseța ceva (prin culori variate sau prin desene, cusături, ornamente cu flori); a împodobi. Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. ◊ Refl. (Cu pron. în dativ) (Fig.). A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. ♦ Fig. A exagera. Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. 3. Tranz. (Cu privire la pînzeturi sau la obiecte confecționate din pînză) A face să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Refl. pas. Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) înfloare (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113).
12. [Șăineanu, ed. VI] înflorì v. 1. a da sau a face floare; 2. a prinde floare, a mucezi (vinul; grâul); 3. a fi în floare: câmpul înflorește; fig. încrederea ’nflorește ’n inimile mari Al.; 4. fig. a fi în stare bună, a prospera: științele și artele înfloriră; 5. a fi radios: fața îi înflori PANN. [Lat. INFLORESCERE].
13. [Scriban] înflorésc v. intr. (d. floare saŭ lat. infloresco, -florire îld. -floréscere; it. fiorire, pv. florir, fr. fleurir; sp. florecer, pg. florecer, chorecer). Emit florĭ: pomiĭ înfloresc. Mă dezvolt și formez floare: bobociĭ înfloresc. Mucezesc, prind floare. Fig. Mă dezvolt, prosperez: științele înfloresc. V. tr. Ornez cu florĭ cusute, pictate ș. a. Amplific: înfloresc o poveste. – Vechĭ și înfluresc.
14. [Scriban] înflurésc, V. înfloresc.
15. [DOOM 3] +înflori1 (a ~) (a face flori) vb., ind. prez. 3 sg. înflorește, 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înflorească
16. [DOOM 3] înflori2 (a ~) (a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, 3 sg. înflorește, imperf. 1 înfloream; conj. prez. 1 sg. să înfloresc, 3 să înflorească
17. [DOOM 2] înflori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înflorească
18. [DE] VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.
19. [Argou] înflorit, -ă, înfloriți, -te adj. (intl.) bătut rău de tot.
20. [Argou] înflori, înfloresc v. t. (intl.) a bate rău de tot (pe cineva).
21. [CECC] Vivat, crescat, floreat! (lat. „Trăiască, crească, înflorească!”) – urare folosită îndeosebi în mediul universitar și la reuniuni academice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL