Definiție și ce înseamnă inflamabil

1. [DEX '09] INFLAMABIL, -Ă, inflamabili, -e, adj. Care se aprinde ușor, care ia foc și arde repede. ♦ (Chim.) Care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil. – Din fr. inflammable.

2. [MDA2] inflamabil, ~ă a [At: MAIORESCU, D. 113 / Pl: ~i, ~e / E: fr inflammable] 1 (D. corpuri, materiale) Care se aprinde ușor și arde repede. 2 (Fig; d. oameni, irn) Care se înflăcărează. 3 (Chm) Care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil.

3. [CADE] * INFLAMABIL adj. Care se aprinde ușor [fr.].

4. [DLRLC] INFLAMABIL, -Ă, inflamabili, -e, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care ia foc repede, care se aprinde ușor. Material inflamabil. ▭ Găsea formule scurte, care cădeau ca picături inflamabile peste jeratecul de jos, de unde țîșneau în aprobări vii ca flacările. CAMIL PETRESCU, P. V. 19. ♦ (Chim.) Care produce la o temperatură relativ joasă gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec combustibil. 2. Fig. Care se înflăcărează, care se pasionează, care se entuziasmează. Abia putea să țină în frîu mulțimea, așa de lesne inflamabilă. BART, E. 285.

5. [DN] INFLAMABIL, -Ă adj. 1. Care ia foc, care se aprinde ușor. 2. (Fig.) Înfocat, entuziast, aprins. [Cf. fr. inflammable].

6. [MDN '00] INFLAMABIL, -Ă adj. 1. (despre corpuri, substanțe) care se aprinde ușor. 2. (fig.) înfocat, entuziast, aprins. (< fr. inflammable)

7. [Șăineanu, ed. VI] inflamabil a. care se aprinde ușor.

8. [Scriban] *inflamábil, -ă adj. (d. inflamez; fr. inflammable). Care se poate aprinde, care se aprinde lesne, aprinzăcĭos. Fig. Caracter inflamabil.

9. [DOOM 3] inflamabil adj. m., pl. inflamabili; f. inflamabilă, pl. inflamabile

10. [DOOM 2] inflamabil adj. m., pl. inflamabili; f. inflamabilă, pl. inflamabile

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] INFINIT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. […]
[Scriban] *infinitaménte adv. În mod infinit: m’am bucurat infinitamente (saŭ infinitamente mult). Sursă: DEX online […]
1. [DEX '09] INFINITATE, infinități, s. f. Cantitate, număr foarte mare de... – Din fr. […]
1. [DEX '09] INFINITEZIMAL, -Ă, infinitezimali, -e, adj. 1. Foarte mic, minuscul, infim. 2. (Mat.; […]
1. [DEX '09] INFINITISM s. n. Concepție metafizică care admite că universul este infinit. – […]
1. [DEX '09] INFINITIV, infinitive, s. n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip […]
1. [DEX '09] INFINITIVAL, -Ă, infinitivali, -e, adj. Care privește infinitivul, care ține de infinitiv, […]
[MDN '00] INFINITUDINE s. f. (fil.) însușirea a ceea ce este infinit. (< fr. infinitude) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro