1. [DEX '09] ÎNFLĂCĂRAT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Avântat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogorește; p. ext. de culoare roșie ca focul. – V. înflăcăra.
2. [MDA2] înflăcărat, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 102/10 / Pl: ~ați, ~e / E: înflăcăra] 1 (Fig) Plin de ardoare Si: avântat, pasionat. 2 Aprins. 3 (Pex) De culoare roșie ca focul. 4 Dogoritor.
3. [DLRLC] ÎNFLĂCĂRAT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Care e aprins, care dogorește, aruncă văpăi; p. ext. de culoare roșie ca focul. Soarele înflăcărat. ▭ Preotul Petrea își scoase pe o ușă jumătatea de sus a trupului, cu barba înflăcărată. SADOVEANU, P. M. 162. Norii fugeau goniți de vînturile din înălțimi, cerul de sticlă înflăcărat uscase totul. GÎRLEANU, L. 41. [Balaurul] întoarse capul cel vărsător de foc... dar Făt-Frumos, mai iute ca vîntul, repezi paloșul și, cît te ștergi la un ochi, capul cel înflăcărat căzu la pămînt. POPESCU, B. II 21. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. EMINESCU, O. I 97. 2. (Despre oameni și manifestări ale lor) Pasionat, avîntat, înfocat. Beethoven a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. Consultații juridice, discuții înflăcărate, certuri violente se repetau în fiecare zi. BART, E. 266. ◊ (Adverbial) Scria înflăcărat băietul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9.
4. [Șăineanu, ed. VI] înflăcărat a. 1. tare aprins; 2. fig. plin de foc: cuvântare înflăcărată.
5. [Scriban] înflăcărát, -ă adj. Fig. Aprins, înfocat, entusiast. Adv. A vorbi înflăcărat.
6. [DEX '09] ÎNFLĂCĂRA, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.
7. [MDA2] înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.
8. [DLRLC] ÎNFLĂCĂRA, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii. ▭ Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.
9. [Șăineanu, ed. VI] înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.
10. [Scriban] înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.
11. [DOOM 3] înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înflăcărez, 3 înflăcărează; conj. prez. 1 sg. să înflăcărez, 3 să înflăcăreze
12. [DOOM 2] înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcărează
13. [IVO-III] înflăcărez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL