1. [DEX '09] ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.
2. [MDA2] înfiorător, ~oare [At: CREANGĂ, P. 14 / P: ~fi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfiora + -(ă)tor] 1 Care produce fiori de spaimă Si: fioros, îngrozitor, înspăimântător. 2 sm (Înv) Diavol.
3. [DLRLC] ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimîntător, îngrozitor. Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza înfiorător. (Pe lîngă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. – Pronunțat: -fi-o-.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfiorător a. care înfioară.
5. [Scriban] înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.
6. [DOOM 3] înfiorător (desp. -fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare
7. [DOOM 2] înfiorător (-fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL