1. [DEX '09] ÎNFIGĂREȚ, -EAȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.
2. [MDA2] înfigăreț, ~eață a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: înfig + -ăreț] (Fam; d. oameni) Care se amestecă în probleme care nu-l privesc Si: băgăcios, băgăreț.
3. [DEX '98] ÎNFIGĂREȚ, -EAȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.
4. [DLRLC] ÎNFIGĂREȚ, -EAȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Familiar) Care dovedește prea mare îndrăzneală, care este lipsit de măsură, de cuviință, care se vîră sau se amestecă în toate.
5. [Scriban] înfigácĭ, -ce adj. Fam. Care se înfige (se bagă, se insinuĭază, pătrunde) în afacerĭ, băgăcĭos, insinuant. Și înfigăréț, -eáță.
6. [DOOM 3] înfigăreț adj. m., pl. înfigăreți; f. înfigăreață, pl. înfigărețe
7. [DOOM 2] înfigăreț adj. m., pl. înfigăreți; f. înfigăreață, pl. înfigărețe
8. [Argou] înfigăreț, -eață, înfigăreți, -ețe s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu tupeu 2. (individ) îndrăzneț 3. (persoană) care se amestecă în chestiuni care nu o privesc
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL