1. [DEX '09] ÎNFIERE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.
2. [MDA2] înfiere sf [At: DA ms / P: ~fi-e~ / V: (rar) ~are, ~iire / Pl: ~ri / E: înfia] 1 Adoptare cu forme legale a unui copil Si: (înv) înfială. 2 (Nob) Însușire a unor cuvinte, păreri etc.
3. [DLRLC] ÎNFIERE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopțiune. – Pronunțat: -fi-e-.
4. [Scriban] înfiére f. Acțiunea de a înfia, adopțiune.
5. [DEX '09] ÎNFIA, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.
6. [MDA2] înfia vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~fi-a~ / V: (înv) ~fii / Pzi: ~iez / E: în- + fiu] 1 A adopta cu forme legale un copil. 2 (Nob) A-și însuși cuvinte, păreri etc.
7. [MDA2] înfiare sf vz înfiere
8. [MDA2] înfiire sf vz înfiere
9. [DLRLC] ÎNFIA, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (un copil), a lua de suflet. Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. – Pronunțat: -fi-a.
10. [Șăineanu, ed. VI] înfià v. a lua drept fiu, a adopta de fiu.
11. [Scriban] înfiéz v. tr. (d. fiŭ). Adopt ca fiŭ, ĭaŭ de suflet.
12. [DOOM 3] înfiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri
13. [DOOM 2] înfiere (-fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri
14. [DOOM 3] înfia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. înfiez (desp. fi-ez), 3 înfiază, 1 pl. înfiem; conj. prez. 1 sg. să înfiez, 3 să înfieze; ger. înfiind (desp. -fi-ind)
15. [DOOM 2] înfia (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 înfiază, 1 pl. înfiem (-fi-em); conj. prez. 3 să înfieze; ger. înfiind (-fi-ind)
16. [MDO] înfia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. înfiază, 1 pl. înfiem, ger. înfiind)
17. [IVO-III] înfiez, -fiază 3, -fieze 3 conj., -fiam 1 imp., -fiere inf. s.
18. [D.Religios] înfiere, înfieri s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei. ♦ (Sens biblic) Unul dintre efectele botezului, care, după ce ne-a curățit de păcat, ne-a sfințit, ne-a acordat harul mântuitor și am devenit fii și moștenitori ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. – Din înfia.
19. [Argou] înfia, înfiez v. t. a aresta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL