1. [MDA2] înfeudat, ~ă a [At: IORGA, L. 28 / P: ~fe-u~ / V: ~feod~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfeuda] 1 (În feudalism) Dotat cu moșii, cu drept de feudă. 2 (Fig) Supus.
2. [DEX '09] ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.
3. [MDA2] înfeuda [At: DA / P: ~fe-u~ / V: ~feoda / Pzi: ~dez / E: fr inféoder, it infeudare] 1 vt A da cuiva un bun ca feudă. 2-3 vtr (Fig) A adera cu totul la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul se angaja față de suzeranul său. 4 vt A supune. 5 vr A se subordona întru totul unei persoane.
4. [DLRLC] ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a subjuga, a înrobi, a încătușa. ♦ Refl. (Construit cu dativul) A se integra cu totul într-o activitate dăunătoare, a recunoaște o supremație, a se lăsa subjugat, a-și pierde libertatea de acțiune. Dușmanul de clasă... s-a înfeudat din ce în ce mai complet serviciilor secrete străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 11/1. – Pronunțat: -fe-u-.
5. [DN] ÎNFEUDA vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder].
6. [MDN '00] ÎNFEUDA vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feudă. II. tr., refl. a (se) înrobi. (< fr. inféoder, lat. infeodare)
7. [Scriban] *infeudéz v. tr. (fr. inféoder, it. infeudare. V. feud, feudal). Daŭ o moșie ca să fie ținută ca feud. V. refl. Mă daŭ în întregime: a te infeuda unuĭ partid.
8. [DOOM 3] înfeuda (a ~) (desp. -fe-u-) vb., ind. prez. 1 sg. înfeudez, 3 înfeudează; conj. prez. 1 sg. să înfeudez, 3 să înfeudeze
9. [DOOM 2] înfeuda (a ~) (-fe-u-) vb., ind. prez. 3 înfeudează
10. [IVO-III] înfeudez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL