1. [DEX '09] INFERIORITATE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.
2. [MDA2] inferioritate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr inferiorité] 1 Slăbiciune. 2 Scădere. 3 Dezavantaj (în comparație cu ceva). 4 Calitate mai proastă decât a altuia. 5 Situație de subordonare în cadrul unei ierarhii.
3. [CADE] * INFERIORITATE sf. Stare mai pre jos, inferioară, valoare mai mică [fr.].
4. [DLRLC] INFERIORITATE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior (4), stare a ceea ce este inferior; (concretizat) defect, lipsă, slăbiciune. Nu era singura inferioritate pe care mi-o găsea. CAMIL PETRESCU, U. N. 97. – Pronunțat: -ri-o-.
5. [DN] INFERIORITATE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. infériorité].
6. [MDN '00] INFERIORITATE s. f. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. (< fr. infériorité)
7. [Șăineanu, ed. VI] inferioritate f. situațiune inferioară ca rang, putere, merit, etc.
8. [Scriban] *inferioritáte f. (d. inferior, fr. -orité). Starea de a fi inferior, situațiune inferioară. Fig. Inferioritatea prostuluĭ față de deștept. A pune pe cineva în inferioritate, a-ĭ lua avantajele, calitățile.
9. [DOOM 3] inferioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități
10. [DOOM 2] inferioritate (-ri-o-) s. f., g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități
11. [DTL] INFERIORITATE s. f. (cf. fr. infériorité): particularitate a termenului comparat de a dispune de o însușire sau de o caracteristică într-o măsură mai mică decât termenul cu care se compară sau în mod absolut. Termen folosit în sintagmele comparativ de inferioritate, superlativ relativ de inferioritate și superlativ absolut de inferioritate (v. comparativ și superlativ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL