1. [DEX '09] INFATUAT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.
2. [MDA2] infatuat, ~ă a [At: DA ms / P: ~u-at / Pl: ~ați, ~e / E: infatua, cf fr infatué] (Prt) Încântat de sine însuși Si: îngâmfat, înfumurat.
3. [DLRLC] INFATUAT, -Ă, infatuați, -te, adj. (Franțuzism) Plin de mulțumire de sine, încîntat de sine însuși, îngîmfat, înfumurat. – Pronunțat: -tu-at.
4. [DN] INFATUAT, -Ă adj. (Rar) Îngîmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué].
5. [MDN '00] INFATUAT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr. infatué)
6. [DEX '09] INFATUA, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.
7. [MDA2] infatua vr, (rar) vt [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr infatuer] (Liv) 1-2 A (se) înfumura.
8. [DN] INFATUA vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngîmfa. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].
9. [MDN '00] INFATUA vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s’/infatuer, lat. infatuare)
10. [DOOM 3] infatuat (desp. -tu-at) adj. m., pl. infatuați; f. infatuată, pl. infatuate
11. [DOOM 2] *infatuat (-tu-at) adj. m., pl. infatuați; f. infatuată, pl. infatuate
12. [DOOM 3] !infatua (a se ~) (desp. -tu-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă infatuez (desp. -tu-ez), 3 se infatuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. ne infatuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să mă infatuez, 3 să se infatueze; imper. 2 sg. afirm. infatuează-te; ger. infatuându-mă (desp. -tu-ân-)
13. [DOOM 2] infatua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatuează, 1 pl. infatuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatueze (-tu-e-); ger. infatuând (-tu-ând)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL