1. [DEX '09] INFATUA, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.
2. [MDA2] infatua vr, (rar) vt [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr infatuer] (Liv) 1-2 A (se) înfumura.
3. [DN] INFATUA vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngîmfa. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].
4. [MDN '00] INFATUA vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s’/infatuer, lat. infatuare)
5. [DOOM 3] !infatua (a se ~) (desp. -tu-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă infatuez (desp. -tu-ez), 3 se infatuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. ne infatuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să mă infatuez, 3 să se infatueze; imper. 2 sg. afirm. infatuează-te; ger. infatuându-mă (desp. -tu-ân-)
6. [DOOM 2] infatua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatuează, 1 pl. infatuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatueze (-tu-e-); ger. infatuând (-tu-ând)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL