1. [DEX '09] ÎNFĂȘURĂTOR, -OARE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.
2. [MDA2] înfășurător, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 27 / Pl: ~i, ~oare / E: înfășură + -(ă)tor] 1 a (Rar) Care acoperă strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2 a (Rar; fig) Care învăluie. 3 ain (Rar) Care se încolăcește. 4 sn Cilindru pe care se înfășoară (6) hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. 5 sf (Mat) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unei familii de curbe.
3. [DLRLC] ÎNFĂȘURĂTOR1, înfășurătoare, s. n. Cilindru pe care se înfășoară hîrtia în suluri, la ieșirea din mașina de fabricat.
4. [DLRLC] ÎNFĂȘURĂTOR2, -OARE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. (Fig.) Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27.
5. [DOOM 3] înfășurător1 (cilindru) s. n., pl. înfășurătoare
6. [DOOM 3] înfășurător2 (rar) adj. m., pl. înfășurători; f. sg. și pl. înfășurătoare
7. [DOOM 2] înfășurător1 (rar) adj. m., pl. înfășurători; f. sg. și pl. înfășurătoare
8. [DOOM 2] înfășurător2 (cilindru) s. n., pl. înfășurătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL