1. [Șăineanu, ed. VI] înfărtățit n. (Banat). V. mătcălău. [V. fărtat].
2. [MDA2] înfărtăți v vz înfârtăți
3. [MDA2] înfârtăți vr [At: MOXA, 368/2 / V: (îvp) ~făr~ / Pzi: ~țesc / E: în- + fârtat] (Îvp) 1 A se face cu cineva frate de cruce. 2 A se întovărăși cu cineva. 3 (Rar) A se însura.
4. [Șăineanu, ed. VI] fărtat m. tovarăș intim, frate de cruce: la lucru acum, fărtate! AL. [Lit. înfrățit: vechiu-rom. a se înfârtăți, a se face frați de cruce].
5. [Scriban] înfîrtățésc v. tr. (d. fîrtat). Înfrățesc, împrietenesc. V. refl. Mă prind fîrtat. V. însurățesc.
6. [DAR] înfărtăți, înfărtățesc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL