Definiție și ce înseamnă înfârna

1. [Scriban] înfîrnéz, V. înfrînez.

2. [Scriban] înfrînéz v. tr. (lat. infréno, -áre, it. infrenare, pv. cat. sp. enfrenar). Pun frîu. Fig. Stăpînesc, dominez, reprim (poftele, vorbele). V. refl. Mă abțin. – Și înfîrnez (ca desfîrnez): de spun o vorbă, te și înfîrnezĭ. (Șez. 33, 23), te opuĭ, îțĭ sare țandura.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] înfurcare sf vz înfurcire 2. [DEX '09] ÎNFURCA1, înfurcesc,[1] vb. I. Tranz. (Înv. […]
1. [DEX '09] ÎNFURCAT, -Ă adj. v. înfurcit. 2. [MDA2] înfurcat1 sn vz înfurcit1 3. […]
1. [DEX '09] ÎNFURCI, înfurc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. A se bifurca. […]
1. [MDA2] înfurcire sf [At: DA ms / V: ~rcare / Pl: ~ri / E: […]
1. [DEX '09] ÎNFURCIT, -Ă, înfurciți, -te, adj. (Înv. și pop.) Bifurcat. [Var. înfurcat, -ă […]
1. [DEX '09] ÎNFURCITURĂ, înfurcituri, s. f. (Înv.) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătură s. […]
1. [DEX '09] ÎNFURCĂTURĂ s. f. v. înfurcitură. 2. [MDA2] înfurcătură sf vz înfurcitură 3. […]
1. [DEX '09] ÎNFURIA, înfurii, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro