1. [MDA2] îndurliga vt [At: I. CR. V, 183 / Pzi: îndurlig / E: în- + durligă] (Reg) 1 A toarce când gros când subțire. 2 A vorbi fără rost.
2. [DAR] îndurliga, îndurlig, vb. I 1. (reg.) a toarce (când gros, când subțire); a îndruga. 2. (reg.) a spune vorbe fără rost; a îndruga, a pălăvrăgi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL