1. [DEX '09] ÎNDURERARE s. f. Mâhnire, întristare. – V. îndurera.
2. [MDA2] îndurerare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: îndurera] 1 (Rar) Provocare a unei dureri fizice. 2 Provocare a unei mari dureri sufletești Si: întristare.
3. [DLRLC] ÎNDURERARE s. f. Mîhnire, întristare.
4. [DEX '09] ÎNDURERA, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).
5. [MDA2] îndurera vt [At: VLAHUȚĂ, D. 153 / Pzi: ~rez / E: în- + durere] 1 (Rar) A face pe cineva să simtă o durere fizică. 2 A pricinui cuiva o mare durere sufletească Si: a amărî, a întrista.
6. [DLRLC] ÎNDURERA, îndurerez, vb. I. Tranz. A întrista (pe cineva), a provoca cuiva o durere sufletească, o mîhnire. ♦ (Rar) A pricinui o durere fizică, a face să doară. Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. AL. II 91.
7. [DOOM 3] îndurerare s. f., g.-d. art. îndurerării
8. [DOOM 2] îndurerare s. f., g.-d. art. îndurerării
9. [DOOM 3] îndurera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndurerez, 3 îndurerează; conj. prez. 1 sg. să îndurerez, 3 să îndurereze
10. [DOOM 2] îndurera (a ~) vb., ind. prez. 3 îndurerează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL