1. [DEX '09] ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. (Înv.) 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.
2. [MDA2] îndurător, ~oare a [At: CORESI, EV. 363/18 / Pl: ~i, ~oare / E: îndura + -ător] 1 Care se arată milos, bun, binevoitor. 2 (Înv) Duios. 3 (Înv) Răbdător.
3. [DEX '98] ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.
4. [DLRLC] ÎNDURĂTOR, -OARE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. Vezi că și el era drept, îndurător și viteaz. ISPIRESCU, L. 111. 2. Care suportă suferințele; răbdător. Romînul, vechi moștean al acestui pămînt, e îndurător și ospătos și darnic. ODOBESCU, S. III 550.
5. [Șăineanu, ed. VI] îndurător a. care (se) îndură, milostiv.
6. [Scriban] îndurătór, -oáre adj. Care se îndură, milostiv, clement.
7. [DOOM 3] îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare
8. [DOOM 2] îndurător (înv.) adj. m., pl. îndurători; f. sg. și pl. îndurătoare
9. [D.Religios] „Îndurătoarea” v. Maica Domnului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL