1. [DEX '09] ÎNDUMNEZEIT, -Ă, îndumnezeiți, -te, adj. (Rar) Divin, minunat. – V. îndumnezei.
2. [MDA2] îndumnezeit, ~ă a [At: MINEIUL (1776) 1862/1 / Pl: ~iți, ~e / E: îndumnezei] 1 Zeificat. 2 Divinizat. 3 Sanctificat. 4 Adorat. 5 Dumnezeiesc. 6 (Liv) Minunat.
3. [DEX '98] ÎNDUMNEZEIT, -Ă, îndumnezeiți, -te, adj. (Livr.) Divin, minunat. – V. îndumnezei.
4. [DLRLC] ÎNDUMNEZEIT, -Ă, îndumnezeiți, -te, adj. (Livresc) Divin, dumnezeesc, minunat. Un suvenir, comoară de visuri fericite, De scumpe, și fierbinte, și dulce sărutări, De zile luminoase și îndumnezeite. ALECSANDRI, P. I 121.
5. [DEX '09] ÎNDUMNEZEI, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
6. [MDA2] îndumnezei [At: CORESI, EV. 497/18 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: în- + Dumnezeu] 1 vt (Liv) A diviniza. 2 vt (Liv) A preamări. 3 vr (Fig) A deveni asemănător cu Dumnezeu. 4 vr (Rel; d. credincioși) A participa la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 vr (D. natura umană) A se transfigura, devenind, în limitele proprii, perfectă.
7. [MDA2] îndumnezeia v vz îndumnezei
8. [DEX '98] ÎNDUMNEZEI, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
9. [DLRLC] ÎNDUMNEZEI, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livresc) A zeifica. Geniul grec... a îndumnezeit pe acești inventatori primitivi [ai focului]. GHEREA, ST. CR. III 189. ♦ A glorifica, a preamări, a diviniza. Eu am îndumnezeit în accente nepieritoare o franțușcă (= franțuzoaică) cu ochelari și cu ciuboțele. HOGAȘ, DR. II 61.
10. [Șăineanu, ed. VI] îndumnezeì v. a diviniza: zile luminoase, ’ndumnezeite AL.
11. [Scriban] îndumnezeĭésc v. tr. (d. Dumnezeŭ). Deific, divinizez. Vechĭ. Îndumnezeĭez (v. intr.). Devin zeŭ.
12. [DOOM 3] îndumnezei (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiesc, 3 sg. îndumnezeiește, imperf. 1 îndumnezeiam; conj. prez. 1 sg. să îndumnezeiesc, 3 să îndumnezeiască
13. [DOOM 2] îndumnezei (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiesc, imperf. 3 sg. îndumnezeia; conj. prez. 3 să îndumnezeiască
14. [IVO-III] îndumnezeiesc, -zeiască 3 conj., -zeiam 1 imp.
15. [D.Religios] îndumnezei, îndumnezeisc vb. IV. Tranz. A adora pe cineva ca pe Dumnezeu; a diviniza, a preamări. ♦ A glorifica, a preamări. ♦ Refl. A deveni asemănător cu Dumnezeu. – Din pref. în- + Dumnezeu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL