1. [DEX '09] ÎNDUMNEZEI, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
2. [MDA2] îndumnezei [At: CORESI, EV. 497/18 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: în- + Dumnezeu] 1 vt (Liv) A diviniza. 2 vt (Liv) A preamări. 3 vr (Fig) A deveni asemănător cu Dumnezeu. 4 vr (Rel; d. credincioși) A participa la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 vr (D. natura umană) A se transfigura, devenind, în limitele proprii, perfectă.
3. [DEX '98] ÎNDUMNEZEI, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
4. [DLRLC] ÎNDUMNEZEI, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livresc) A zeifica. Geniul grec... a îndumnezeit pe acești inventatori primitivi [ai focului]. GHEREA, ST. CR. III 189. ♦ A glorifica, a preamări, a diviniza. Eu am îndumnezeit în accente nepieritoare o franțușcă (= franțuzoaică) cu ochelari și cu ciuboțele. HOGAȘ, DR. II 61.
5. [Șăineanu, ed. VI] îndumnezeì v. a diviniza: zile luminoase, ’ndumnezeite AL.
6. [MDA2] îndumnezeia v vz îndumnezei
7. [Scriban] îndumnezeĭésc v. tr. (d. Dumnezeŭ). Deific, divinizez. Vechĭ. Îndumnezeĭez (v. intr.). Devin zeŭ.
8. [DOOM 3] îndumnezei (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiesc, 3 sg. îndumnezeiește, imperf. 1 îndumnezeiam; conj. prez. 1 sg. să îndumnezeiesc, 3 să îndumnezeiască
9. [DOOM 2] îndumnezei (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiesc, imperf. 3 sg. îndumnezeia; conj. prez. 3 să îndumnezeiască
10. [IVO-III] îndumnezeiesc, -zeiască 3 conj., -zeiam 1 imp.
11. [D.Religios] îndumnezei, îndumnezeisc vb. IV. Tranz. A adora pe cineva ca pe Dumnezeu; a diviniza, a preamări. ♦ A glorifica, a preamări. ♦ Refl. A deveni asemănător cu Dumnezeu. – Din pref. în- + Dumnezeu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL