1. [DEX '09] ÎNDULCIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndulci. – V. îndulci.
2. [MDA2] îndulcire sf [At: CORESI, EV. 38/2 / Pl: ~ri / E: îndulci] 1 Schimbare în bine. 2 Desfătare. 3 Seducție. 4 Îmblânzire. 5 (Rar) Reducere a unei pedepse. 6 Înfruptare din ceva nepermis. 7 Consumare a unui aliment deosebit de gustos. 8-9 Obținere a unui gust (mai) dulce prin adaos de zahăr, miere etc. 10 (Pex) Obținere a unui gust mai bun. 11 (Fig) Descoperire a unui lucru bun și căutare a lui mereu. 12 (Fig) Obținere a unor foloase din ceva. 13 Diminuare (a asprimii) (a durității sau) a violenței Si: domolire, estompare. 14 (Rar) Ghiftuire mâncând peste măsură. 15 Determinare a cuiva să se înfrupte din ceva. 16 (Înv; ccr) Lucruri dulci. 17 (Înv; pex) Mâncare. 18 (Înv) Bunătate. 19 (Mec) Amortizare.
3. [DLRLC] ÎNDULCIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndulci.
4. [DEX '09] ÎNDULCI, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊ Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se înfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta. 4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. – În + dulce.
5. [MDA2] îndulci [At: CORESI, EV. 158/37 / Pzi: ~cesc / E: in- + dulce] 1 vt A face mai bun. 2 vt A satisface. 3 vt A desfăta. 4 vt (D. purtare, vorbă, ton) A seduce. 5-6 vtr A (se) îmblânzi. 7-8 vtr (Rar; d. o pedeapsă) A (se) reduce. 9 vr (Îoc „post”) A se înfrupta din ceva nepermis. 10 vr A mânca ceva deosebit de gustos. 11-12 vtr (Înv) A dobândi. 13-14 vt A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce prin adaos de zahăr, miere etc. 15 vt (Pex; pop) A face mai gustos. 16 vr (Îe) A se ~ la ceva A descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu. 17 vr A trage folos din ceva. 18-20 vt (Fig) A face (mai puțin aspru) (mai puțin dur sau) mai puțin violent Si: a domoli, a estompa. 21 vr A mânca peste măsură. 22 vtf A face pe cineva să se înfrupte din ceva. 23 vtr (Rel; înv) A moșteni. 24-25 vtr (Udp „cu”) A (se) obișnui.
6. [DLRLC] ÎNDULCI, îndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la mîncări și băuturi) A face să fie (mai) dulce. Rachiu îndulcit cu miere. CREANGĂ, A. 139. ◊ Fig. Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică, nări îmflînd spre depărtare. EMINESCU, O. IV 129. ♦ (Popular) A face mai gustos. Pe masa Marinei fu așezat un lighean de tablă plin de icre negre proaspete, numai îndulcite c-o mînă de sare. BART, E. 194. ♦ Refl. (Despre mîncări și băuturi) A deveni dulce, a căpăta un gust dulce (de obicei plăcut). Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. 2. Refl. A mînca din mîncări gustoase (care nu sînt totdeauna la îndemînă); a se înfrupta. N-aveau decît o vacă, de la care se îndulceau ei amîndoi, cu doi fii ai lor. RETEGANUL, P. III 3. Hrană corbilor să-l dăm, Ca și ei să se-ndulcească, cînd și noi ne răzbunăm. NEGRUZZI, S. I 129. ◊ Expr. A se îndulci la (sau cu) ceva = a da de gustul unui lucru și a căpăta poftă să mai guști, să mai posezi; a se nărăvi la ceva, a se deda la..., a se obișnui cu... Hoțul, șiret și smerit, la pungi de parale... s-a îndulcit. ALECSANDRI, T. 201. S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi. id. ib. 258. 3. Tranz. A umple de mulțumire, a desfăta, a satisface. Muierea nu era mulțumită de loc că n-a luat și un purcel ca să aibă și copilașii ei cu ce să-și mai îndulcească inima. REBREANU, R. II 162. Găinile ei scurmă în ograda mea și ea nu-mi dă măcar un ou, să-mi îndulcesc cel suflet. DUNĂREANU, CH. 73. ◊ Fig. Tu-mi îndulcești viața. ALECSANDRI, P. II 30. Hotărăște-te a-mi îndulci puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109. Numai una mă-ndulcește, Că neveasta mă-ndrăgește. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ Refl. Înștiințați fiind de sosirea sa, l-au întîmpinat în grădina palatului sfetnicii și căpitanii și se îndulceau întrebîndu-l. SADOVEANU, D. P. 24. 4. Tranz. A înmuia, a reduce duritatea, asprimea, violența (cuiva sau a ceva). V. estompa. Pe urmă își îndulci glasul. REBREANU, R. I 198. Umbra tremurătoare a pomilor îndulcea albeața proaspătă a varului. MACEDONSKI, O. III 50. ♦ A face să fie mai bun; a îmblînzi. De venin să fie un suflet, sînt dureri care trebuie să-l îndulcească. EMINESCU, N. 73.
7. [Șăineanu, ed. VI] îndulcì v. 1. a face dulce; 2. fig. a alina, a potoli. [Lat. DULCESCERE].
8. [Scriban] îndulcésc v. tr. Fac dulce. Fig. Alin, potolesc: a îndulci durerea. Înădesc, deprind cu ceva. V. refl. Mă fac dulce: fructele s’aŭ îndulcit. Fig. Mă alin, mă potolesc: durerea s’a maĭ îndulcit. Mă înădesc, mă deprind să: copiiĭ s’aŭ îndulcit la mere, să fure mere. V. dedulcesc.
9. [DOOM 3] îndulcire s. f., g.-d. art. îndulcirii
10. [DOOM 2] îndulcire s. f., g.-d. art. îndulcirii
11. [DOOM 3] îndulci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcesc, 3 sg. îndulcește, imperf. 1 îndulceam; conj. prez. 1 sg. să îndulcesc, 3 să îndulcească
12. [DOOM 2] îndulci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndulcesc, imperf. 3 sg. îndulcea; conj. prez. 3 să îndulcească
13. [DE] ÎNDULCÍRE (< îndulci) s. f. 1. Acțiunea de a (se) îndulci. 2. (FITOPAT.) Îndulcirea cartofilor = boală care apare când tuberculii de cartofi sunt ținuți timp mai îndelungat la tempraturi scăzute (în jurul a 0°C). Este cauzată de transformarea amidonului în glucoză. 3. (TEHN.) Tratament termic de recoacere aplicat oțelurilor călite în scopul micșorării durității și fragilității lor și al reducerii tensiunilor interne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL