1. [MDA2] îndrăznit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688) 492 / Pl: ~iți, ~e / E: îndrăzni] (Înv) 1-2 (Făcut sau) rostit cu îndrăzneală. 2 (Nob) Curajos.
2. [MDA2] îndrăznit1 sn [At: COȘBUC, F. 106 / Pl. ~uri / E: îndrăzni] (Nob) 1 Curaj. 2 Îndrăzneală (2). 3 Obrăznicie. 4-6 Îndrăzneală (4-6). 7 (Înv) Speranță.
3. [DEX '09] ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).
4. [MDA2] îndrăzni [At: COD. VOR 3/6 / S și: (înv) ~ăsni / Pzi: ~nesc / E: în- + drăzni] 1 vt A avea curaj Si: a cuteza. 2 vt A nu se sfii. 3 vt A-și arăta deschis opiniile sau sentimentele. 4 vt A săvârși ceva ilegal. 5 vt (Înv) A încuraja. 6 vr (Înv) A se făli. 7 vi (Udp „la”) A ataca pe cineva.
5. [DLRLC] ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj, a cuteza, a nu-i fi frică, a nu se teme de nimic. Gălăciuca își strigă copiii pe nume. Aceștia nu îndrăznesc să răspundă. SAHIA, N. 44. Dacă, în locul depeșii, ar veni chiar autorul aici?... Nu îndrăznesc a spera. CARAGIALE, O. VII 10. N-aș fi îndrăznit niciodată să mă apropiu de matale, duducă. ALECSANDRI, T. I 54. ◊ Absol. Te-aș iubi și nu-ndrăznesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383.
6. [Scriban] îndrăznésc v. tr. (vsl. drŭznonti-drŭznon [și drŭzati], a îndrăzni, d. drŭzŭ, dîrz). Cutez, mă încumet, am curaj: îndrăznesc să trec.
7. [DOOM 3] îndrăzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznesc, 3 sg. îndrăznește, imperf. 1 îndrăzneam; conj. prez. 1 sg. să îndrăznesc, 3 să îndrăznească
8. [DOOM 2] îndrăzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznesc, imperf. 3 sg. îndrăznea; conj. prez. 3 să îndrăznească
9. [MDO] îndrăzni
10. [IVO-III] îndrăsnesc, -neam 1 imp.
11. [DER] îndrăzni (îndrăznesc, îndrăznit), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj).
12. [CECC] Quidlibet audendi potestas (lat. „Posibilitatea de a îndrăzni orice, îngăduința oricărei îndrăzneli”) – Expresia este prescurtarea versului 10 din „Arta poetică” a lui Horațiu. Versul se referă la poeți și pictori care „au avut întotdeauna libertatea de a îndrăzni orice”: „Quidlibet audendi semper fuit aequa potestas.” Prin „a îndrăzni orice” se înțeleg licențele poetice. Expresia e utilizată pentru a scuza procedeul poeților de a da frîu liber fanteziei, de a romanța istoria, de a-și permite licențe care, de obicei, nu se îngăduie simplilor muritori. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL