1. [DEX '09] ÎNDĂRĂTNICIE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.
2. [MDA2] îndărătnicie sf [At: COD. VOR. 47 / V: ~răpnicie, ~răptnicie / Pl: ~ii / E: îndărătnic + -ie] (Înv) 1 Opoziție. 2 Răutate. 3 Încăpățânare. 4 Perseverență.
3. [CADE] ÎNDĂRĂTNICIE, ❍ ÎNDĂRĂP(T)NICIE sf. Starea sau fapta celui îndărătnic, încăpățînare: Migălind vorbă cu vorbă, c’o ’ndărătnicie crudă (VLAH.); o vedenie care i se ține cu îndărătnicie înaintea ochilor (BR.-VN.); împărătul... văzînd îndărăptnicia bebei, s’a făcut numai foc de mînie (SB.).
4. [DLRLC] ÎNDĂRĂTNICIE, îndărătnicii, s. f. Încăpățînare, neînduplecare, îndîrjire, stăruință. Avea îndărătnicii pe care ți le-ai lămurit mai tîrziu. PAS, Z. I 173. Acolo, învățăturile trecutului și îndărătnicia din veac îl mîngîiau și-l întăreau, SADOVEANU, P. M. 138. Îndărătnicia a fost, poate, singura boală de care mi-amintesc să fi zăcut în zilele mele. HOGAȘ, M. N. 220. – Variantă: (regional) îndărăptnicie (SBIERA, P. 43) s. f.
5. [Scriban] îndărătnicíe f. Caracteru de a fi îndărătnic. – Vechĭ îndere-.
6. [MDA2] îndărăpnicie sf vz îndărătnicie
7. [MDA2] îndărăptnicie sfvz îndărătnicie
8. [MDA2] îndrăpniciune sf vz îndărătnicie
9. [DLRLC] ÎNDĂRĂPTNICIE s. f. v. îndărătnicie.
10. [Șăineanu, ed. VI] îndărâtnicie f. starea sau fapta îndărâtnicului.
11. [DOOM 3] îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile (desp. -ci-i-)
12. [DOOM 2] îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL