1. [CADE] † ÎNDĂRĂTA, ÎNDĂRĂPTA (-tez) vb. tr. intr. și refl. Maram. 1 A (se) înapoia, a (se) întoarce ¶ 2 A (se) da îndărăt: unde era nevoie, însuși se vîra, ca văzîndu-l ai săi, să nu îndărăpteze (GR.-UR.); îndărăptîndu-i Leșii, s’au întors Căzacil în tabăra lor (M.-COST.).
2. [Scriban] îndărătéz v. tr. Rar. Daŭ îndărăt, întorc înapoĭ. Vechĭ (îndărăptez). Resping. V. intr. Mă retrag.
3. [DRAM 2021] îndărătá, (îndărăpta), v.r. A se înapoia, a se întoarce: „Uimă, uimată, / Înapoi te îndărată” (Ștețco, 1990: 59). – Din îndărăt; cf. îndărătnici.
4. [DRAM 2015] îndărăta, (îndărăpta), vb. refl. – A se înapoia, a se întoarce: „Uimă, uimată, / Înapoi te îndărată” (Ștețco, 1990: 59). – Din îndărăt; cf. îndărătnici.
5. [DRAM] îndărăta, (îndărăpta), vb. refl. – A se înapoia, a se întoarce: „Uimă, uimată, / Înapoi te îndărată” (Ștețco 1990: 59). – Din îndărăt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL