1. [MDA2] îndămâna v vz îndemâna
2. [DEX '09] ÎNDEMÂNA, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.
3. [MDA2] îndămăna v vz îndemâna
4. [MDA2] îndemăna v vz îndemâna
5. [MDA2] îndemâna [At: CANTEMIR, HR. 342 / V: ~dămăna, ~dăm~, ~măna / Pzi: ~nez / E: îndemână] (Înv) 1 vt A facilita. 2 vt A ajuta. 3 vt A încuraja. 4-5 vtr A (se) împrumuta. 6 vri A avea încredere în cineva Si: a se bizui. 7 vr A se ivi o ocazie. 8 vr A fi în stare să facă un anumit lucru. 9 vr (Nob) A se pune pe lucru.
6. [CADE] † ÎNDEMÎNA, ❍ ÎNDĂMÎNA (-înez) I. vb. tr. A da ajutor, a sprijini, a fi cuiva la îndemîna, a îngriji cu cele de trebuință: cultivatorii nostri înnecau în prăpastie căutînd... a îndestula și pe oi și a îndemîna și creșterea grîului (ION.); de la carii agiutoriu îndemînîdu-și, s’au întors asupra lui Filipio (CANT.). II. vb. refl. A se îngriji cu cele de trebuință: cu puținele semne îndămînîdu-se, istoriile sale au șiruit (CANT.).
7. [DLRLC] ÎNDEMÎNA, îndemînez, vb. I. Refl. (Învechit) A fi în stare să facă un lucru, a putea face, a-i fi cuiva îndemînă să facă; a se înlesni. [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.
8. [Șăineanu, ed. VI] îndemânà v. a găsi ocaziunea: nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.
9. [Scriban] îndemănéz și -înéz, a -á v. tr. (d. îndemînă). Vechĭ. Ajut. V. refl. A te îndemîna la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezĭ. A se îndemîna, a veni la îndemînă, a se oferi: cînd se va îndemîna prileju. – Și îndăm-.
10. [DOOM 3] îndemâna1 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndemânez, 3 se îndemânează; conj. prez. 1 sg. să mă îndemânez, 3 să se îndemâneze; imper. 2 sg. afirm. îndemânează-te; ger. îndemânându-mă
11. [DOOM 2] !îndemâna2 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îndemânează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL