1. [DEX '09] ÎNCUSCRI, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.
2. [MDA2] încuscri vrr [At: BIBLIA (1688), 131 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc (îvr) încuscru / E: în- + cuscru] 1 A se face cuscru cu cineva. 2 (Pex) A deveni rudă prin alianță cu cineva. 3 (Înv) A fi răutăcios cu cineva, refuzându-i orice fel de ajutor.
3. [CADE] ÎNCUSCRI (-cresc) vb. refl. A se face cuscri, a se înrudi: poate să ne încuscrim mai tîrziu cu Afinoaia (ALECS.); cum să lase pe fiul său să ia o mojică, să se încuscrească el cu un clăcaș! (I.-GH.).
4. [DLRLC] ÎNCUSCRI, încuscresc, vb. IV. Refl. A se face cuscru cu cineva, a se înrudi prin cuscrenie; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. Zinca înțelege, nici vorbă, că el vrea să-i atragă iar luarea-aminte la cinstea pe care i-a făcut-o încuscrindu-se cu ea. CAMIL PETRESCU, O. I 347. Vrei să ne-ncuscrim împreună? ALECSANDRI, T. I 348. Se făcu unealta străinilor, cu care se încuscrea. NEGRUZZI, S. I 278.
5. [Șăineanu, ed. VI] încuscrì v. a se face cuscri, a se înrudi.
6. [Scriban] încuscrésc (mă) v. refl. (d. cuscru). Mă fac cuscru, mă înrudesc: răzășu nu se încuscrește cu modoranu. V. cumătresc.
7. [DOOM 3] încuscri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încuscresc, 3 sg. se încuscrește, imperf. 1 sg. mă încuscream; conj. prez. 1 sg. să mă încuscresc, 3 să se încuscrească; imper. 2 sg. afirm. încuscrește-te; ger. încuscrindu-mă
8. [DOOM 2] !încuscri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încuscrește, imperf. 3 sg. se încuscrea; conj. prez. 3 să se încuscrească
9. [DRAM 2021] încuscrí, încuscresc, (cuscri), v.r. A se face cuscru cu cineva: „Care are fecior de însurat cheamă pe una care are fată de măritat și să cuscresc” (Bilțiu, 2009: 125). – Din în + cuscru (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL