1. [DEX '09] ÎNCURCALĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.
2. [MDA2] încurcală sf [At: CREANGĂ, P. 270 / Pl: ~le / E: încurca + -ală] 1 (Mol) Încurcătură (1). 2 (Înv) Uneltire.
3. [CADE] ❍ ÎNCURCALĂ (pl. -ăli) sf. Mold. Încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse (CRG.) [încurca].
4. [DLRLC] ÎNCURCALĂ s. f. (Mold.) Încurcătură. Harap-Alb, văzîndu-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă. CREANGĂ, P. 270.
5. [Șăineanu, ed. VI] încurcală f. Mold. încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse CR.
6. [Scriban] încúrc, a -á v. tr. (lat. *currĭcare, a astupa drumu pin care, ca a încărca, d. carrĭcare. Cp. și cu cîrcală și cu ung. kurkálni, a scotoci, maĭ ales că există și var. încurcălesc). Pun în dezordine, amestec: a încurca o afacere. Încîlcesc, amestec: a încurca ața, ițele. A încurca lumea, a împedeca pe alțiĭ de la lucru: acest leneș nu face nimica, ci numaĭ încurcă lumea. A încurca lucrurile, a face dezordine acolo unde era ordine. A o încurca, a înșira niște cuvinte ca să scuzĭ ceva greŭ de scuzat saŭ ca să salvezĭ aparența. V. refl. Perd șiru vorbeĭ, nu găsesc cuvinte de scuză, nu pot ĭeși la capăt: mă încurc în vorbă, în socotelĭ. Mă încîlcesc, mă amestec: ața s’a încurcat. Se încurcă ițele, afacerea se complică. A te încurca cu ceva, a te apuca de o afacere: vulturu nu se încurcă cu muștele (saŭ prinzînd muște saŭ cu prinsu muștelor).
7. [Scriban] încurcálă f., pl. e. Încurcătură.
8. [DOOM 3] încurcală (reg.) s. f., g.-d. art. încurcalei
9. [DOOM 2] încurcală (reg.) s. f., g.-d. art. încurcalei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL