1. [MDA2] încunoștințat, ~ă a [At: DA ms / V: (nrc) ~știin~ / Pl: ~ați, ~e / E: încunoștința] (Înv; d. oameni) 1 Căruia i s-a adus la cunoștință Si: informat. 2 Avertizat.
2. [DEX '09] ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
3. [MDA2] încunoștința vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pzi: ~țez / E: în- + cunoștință] (Înv) A face cunoscut Si: a comunica, a vesti, (înv) a încunoaște.
4. [CADE] ÎNCUNOȘTINȚA, ⦿ ÎNCUNOȘTIINȚA (-țez) vb. tr. A aduce la cunoștință, a da de știre, a face cunoscut.
5. [DLRLC] ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a aduce la cunoștință, a înștiința, a comunica. Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amînă.
6. [Scriban] înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).
7. [DOOM 3] încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințez, 3 încunoștințează; conj. prez. 1 sg. să încunoștințez, 3 să încunoștințeze
8. [DOOM 2] încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 3 încunoștințează
9. [MDO] încunoștința
10. [IVO-III] încunoștințez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL