1. [DEX '09] ÎNCUJBARE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) încujba; încovoiere. – V. încujba.
2. [MDA2] încujbare sf [At: CONACHI, ap. TDRG / Pl: ~bări / E: încujba] (Îrg) 1 Aplecare până la pământ. 2 (Fig) Înjosire a cuiva. 3 Încovoiere. 4 Strâmbare. 5 (Fig) Înduplecare.
3. [DLRLC] ÎNCUJBARE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a încujba; încovoiere, îndoire.
4. [DEX '09] ÎNCUJBA, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.
5. [MDA2] încujba [At: DOSOFTEI, V. S 246/1 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + cujbă] (Îrg) 1-2 vtr A (se) apleca până la pământ. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr A (se) încovoia (1-2). 7-8 vtr (Fig) A (se) îndupleca. 9 vt (Fig) A înjosi pe cineva Si: a încovoia (5).
6. [MDA2] încujbi v vz încujba
7. [CADE] CUJBA = ÎNCUJBA.
8. [CADE] ÎNCUJBA vb.tr. A încovoia, a îndoi: coarda... ar fi încujbat falnicul arc (NEGR.) [cujbă].
9. [DLRLC] ÎNCUJBA, încujbez, vb. I. Tranz. (Învechit și regional) A încovoia, a îndoi, a strîmba. O floare încujbată de-a crivățului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. ◊ Fig. Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.
10. [Șăineanu, ed. VI] încujbá V. 1. a încovoia, a îndoi: încujbat sub sarcină; 2. fig. a apleca: floare ’ncujbată de a crivățului suflare NEGR. [V. cujbă].
11. [Scriban] încujbéz v. tr. (d. cujbă). Mold. Rar. Încovoĭ, aplec: greutatea îl încujbă. Fig. Înfrîng. V. refl. Mă încovoĭ, mă aplec.
12. [DOOM 3] încujbare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încujbării
13. [DOOM 2] încujbare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încujbării
14. [DOOM 3] încujba (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. încujbez, 3 încujbează; conj. prez. 1 sg. să încujbez, 3 să încujbeze
15. [DOOM 2] încujba (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încujbează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL