1. [DEX '09] ÎNCREZĂTOR, -OARE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.
2. [MDA2] încrezător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: în- + crezător] 1-2 a Care are (prea multă) încredere Si: credul. 3 av Cu încredere.
3. [CADE] ÎNCREZĂTOR adj. verb. ÎNCREDE. Care se încrede lesne, care are încredere în ori-cine.
4. [DLRLC] ÎNCREZĂTOR, -OARE, încrezători, -oare, adj. (Despre oameni) Care are încredere, care se încrede lesne. (Adverbial) Zîmbea încrezător în sine. VORNIC, P. 132.
5. [Șăineanu, ed. VI] încrezător a. dispus de a se încrede.
6. [Scriban] încrezătór, -oáre adj. Care se încrede, care se sprijină pe fidelitatea altuĭa.
7. [DOOM 3] încrezător adj. m., pl. încrezători; f. sg. și pl. încrezătoare
8. [DOOM 2] încrezător adj. m., pl. încrezători; f. sg. și pl. încrezătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL