1. [MDA2] incoti2 v vz încoti2
2. [MDA2] încoti2 v [At: I. CR. II, 110 / V: in~ / Pzi: ~tesc / E: încot] (Îrg) A chicoti.
3. [MDA2] încoti1 v vz încota
4. [Scriban] încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.
5. [DAR] încoti, încotesc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL