1. [DEX '09] ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).
2. [MDA2] încornora vt [At: CANTEMIR, IST. 103 / V: (înv; cscj) ~nări, (înv) ~nura / Pzi: ~rez / E: încornorat drr] 1 A pune cuiva coarne1. 2 (Pop; fig) A deforma realitatea Si: a exagera, a înflori. 3 (Fam; fig) A-și înșela soțul sau soția.
3. [CADE] ÎNCORNORA (-orez) vb. tr. 1 A pune coarne ¶ 2 A pune coarne bărbatului, a-l înșela ¶ 3 Ⓕ A exagera: nu-i era de ajuns cum le încornora toate ofte le auzea și le vedea (CAR.); Încornorează țînțarul, De ți-l face cît măgarul (PANN).
4. [DLRLC] ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. 1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. 2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.
5. [Șăineanu, ed. VI] încornorá v. 1. a pune coarne; 2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.
6. [MDA2] încornări v vz încornora
7. [MDA2] încornura v vz încornora
8. [CADE] ÎNCORNORAT I. adj. p. ÎNCORNORA. II. ÎNCORNORATUL sm. 🔱 Unul din numeroasele epitete ale diavolului (presupus că poartă coarne).
9. [Scriban] cornoréz și înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire.
10. [Scriban] încornoréz, V. cornorez.
11. [DOOM 3] încornora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3 încornorează; conj. prez. 1 sg. să încornorez, 3 să încornoreze
12. [DOOM 2] încornora (a ~) vb., ind. prez. 3 încornorează
13. [IVO-III] încornorez, -rat prt.
14. [Argou] încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL