Definiție și ce înseamnă încorda

1. [DEX '09] ÎNCORDA, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței-de-vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă.

2. [MDA2] încorda [At: PSALT. 10/4 / Pzi: ~dez, (înv) încord / E: în- + coardă] 1-2 vtr A(-și) contracta mușchii corpului. 3-4 vtr (Pex) A(-și) contracta tot corpul în vederea unui efort. 5-6 vtr (Fig; d. atenție, memorie, voință etc.) A (se) concentra. 7 vt (Rar) A stimula. 8 vt A întinde puternic o coardă, un arc, un cablu etc. 9 vt (D. un instrument muzical cu coarde) A acorda prin întinderea coardelor. 10 vr (Fig; d. raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune maximă Si: a se înăspri. 11 vt (Nob; d. sprâncene) A arcui. 12 vt (Îrg) A lega strâns ceva sau pe cineva cu funii, nuiele etc. 13 vt (Îrg) A întinde membrele cuiva prin instrumente de tortură. 14 vt (Reg) A lega coardele viței de vie. 15 vt (Înv) A avea crampe musculare. 16 vr (Îrg) A se uita cu groază.

3. [CADE] ÎNCORDA (-dez) I. vb. tr. 1 🎼 ⚔️ A întinde coarda sau coardele (unui instrument, ca arcul, vioara, etc.): puse mîna pe arc, îl încordă și gata era să repează săgeata (ODOB.) ¶ 2 A întinde cît mai mult, a-și pune toată puterea: încordîndu-și brațele vînjoase pe măjile încărcate cu pește (VLAH.); Ⓕ: a-și ~ mintea; privirea, etc.: și-mi încordez privirea, să pot zări sitarul printre frunze (BR.-VN.) ¶ 3 A întări: el încordează brațul celor ce se ridică întru numele lui (ISP.) ¶ 4 A ținea strîns: a(-și) ~ calul; Glasul tău îl îmblînzește (e vorba de un cal), mîna ta îl încordează (ALECS.) ¶ 5 A lega vița: ~ via ¶ 6 A plesni pe cineva cu un biciu, a biciui: a prins a ~ mortul cu biciul și a-l bate (SB.). II. vb. refl. 1 A se întinde (ca și coarda unui arc): simți că sîngele i se încălzește și vinele i se încordează (SLV.) ¶ 2 A se opinti, a-și pune toate puterile: încordîndu-se și scuturndu-se odată voinicește, iară și-aretă puterile sale (CRG.) ¶ 3 A se înțepeni: se încordă în lungul trupului și îngheță rigid... în dreptul oglinzii (DLVR.) ¶ 4 A se înteți: cererile calicului de Joe se încordau și poftea la jertfe (ISP.); îndată ce se încordează lupta, Turcii... dau foc orașului (I.-GH.).

4. [DEX '98] ÎNCORDA, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă.

5. [DLRLC] ÎNCORDA, încordez, vb. I. Tranz. 1. A aduce mușchii corpului (p. ext. corpul întreg) în stare de tensiune. Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147. O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13. ◊ Refl. Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277. Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220. ♦ Fig. A-și aduna, printr-o sforțare, puterea, atenția, memoria, voința etc., a face un efort. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. F. 148. Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122. Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG. ♦ (Rar) A întări. Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327. 2. A aduce în stare de tensiune, a întinde un arc, un cablu etc. Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70. ♦ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ Fig. (Neobișnuit) A da formă de arc, a arcui. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG. 3. (Rar) A lega strîns, a strînge, întinzînd sau răsucind funia care leagă. L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554. ♦ A lega coardele viei. (Refl. pas.) După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249.

6. [MDN '00] ÎNCORDA vb. I. tr., refl. a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune. II. refl. (fig.) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte. III. tr. a întinde un arc, un cablu; (p. ext.) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă)

7. [Șăineanu, ed. VI] încordà v. 1. a întinde coardele la un instrument (arc, vioară); 2. a întinde foarte, a pune toată tăria: a-și încorda puterile; fig. a-și încorda mintea; 3. a ținea strâns: fugarul falnic coama ’și încorda AL.; 4. alega strâns: a încorda via; 5. a se înțepeni: se încordează și apoi moare.

8. [CADE] ÎNCORDAT adj. 1 p. ÎNCORDA; Ⓕ: toată urbea așteaptă cu ~ă nerăbdare (CAR.); partida urmează din ce în ce mai ~ă (BR.-VN.) ¶ 2 Arcuit: sprîncene ~e (VOR.).

9. [Scriban] încordéz v. tr. (d. coardă). Întind coardele vre-unuĭ instrument (arc, vioară). Întind tare, îmĭ pun toată puterea: îmĭ încordez brațele, (fig.) mintea. Leg via pe haragĭ: încordez vița. V. refl. Țin gîtu îndoit (vorbind de cal): calu se încordează saŭ îșĭ încordează gîtu. Înțepenesc, mă întind (de boală, de durere).

10. [DOOM 3] încorda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încordez, 3 încordează; conj. prez. 1 sg. să încordez, 3 să încordeze

11. [DOOM 2] încorda (a ~) vb., ind. prez. 3 încordează

12. [IVO-III] încordez.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro