1. [DEX '09] ÎNCOLĂCITURĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură.
2. [MDA2] încolăcitură sf [At: PAMFILE, CER. 165 / Pl: ~ri / E: încolăci + -(i)tură] (Îrg) 1-5 Încolăcire (1-5).
3. [CADE] ÎNCOLĂCITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a (se) încolăci și rezultatul acestei acțiuni; întortochietură: încolăciturile șarpelui, mațelor.
4. [DLRLC] ÎNCOLĂCITURĂ, încolăcituri, s. f. Acțiunea de a se încolăci și (mai ales) rezultatul ei.
5. [Șăineanu, ed. VI] încolăcitură f. rezultatul încolăcirii și lucrul încolăcit.
6. [Scriban] încolăcitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încolăciriĭ (spiră): funia formează încolăciturĭ în prejuru paruluĭ.
7. [DOOM 3] încolăcitură s. f., g.-d. art. încolăciturii; pl. încolăcituri
8. [DOOM 2] încolăcitură s. f., g.-d. art. încolăciturii; pl. încolăcituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL