1. [MDA2] încoifat, ~ă smf, a [At: ALEXANDRIA, 67 / Pl: ~ați, ~e / E: încoifa] (Înv) 1-2 (Persoană) care poartă coif.
2. [CADE] ÎNCOIFAT adj. p. 🎩 Cu coif în cap.
3. [DLRLC] ÎNCOIFAT, -Ă, încoifați, -te, adj. (Rar) Care poartă coif. Pe calu-i alb călare Tînăr mîndru și-ncoifat. COȘBUC, P. II 65. Ostașii înzeoați și încoifați. BĂLCESCU, O. I 122.
4. [DLRM] ÎNCOIFAT, -Ă, încoifați, -te, adj. (Rar) Care poartă coif. – Din în- + coif.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL