1. [CADE] * INCLINAȚIUNE, INCLINAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) inclina, aplecăre ¶ 2 Starea unui lucru inclinat ¶ 3 📐 Pozițiunea mai mult sau mai puțin oblică a unei drepte în raport cu o altă dreaptă sau cu un plan; a unui plan în raport cu alt plan ¶ 4 Ⓕ Aplecare firească către un lucru: are ~ pentru pictură ¶ 5 Lucrul pentru care are cineva aplecare ¶ 6 Simpatie, iubire: căsătorie de ~ ¶ 7 Persoana pentru care are cineva iubire, simpatie ¶ 8 📻 ~ a acului magnetic, unghiul, variabil după localități, pe care-l face un ac magnetic, mobil în jurul unei axe orizontale și așezat în planul meridianului magnetic (🖼 2650) [fr. inclination și inclinaison].
2. [Șăineanu, ed. VI] inclinați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) înclina: inclinațiunea capului; 2. fig. tendență naturală, dispozițiune: are inclinațiune la pictură; 3. iubire, simpatie: căsătorie de inclinațiune; 4. starea lucrului inclinat: inclinațiunea acoperișului; 5. Geom. relațiune de oblicitate; 6. Fiz. unghiu ce face acul busolei cu orizontul.
3. [Scriban] *inclinațiúne f. (lat. inclinátio, -ónis. V. închinăcĭune). Acțiunea de a saŭ de a te inclina: inclinațiunea capuluĭ, corpuluĭ. Povîrniș, pantă: inclinațiunea acoperemîntuluĭ. Fig. Dispozițiune, aplicațiune, tendență din natură: a avea inclinațiune spre muzică. Afecțiune, amor: căsătorie de inclinațiune. Fam. Persoană, lucru ĭubit. Geom. Oblicitate pe orizont saŭ a uneĭ liniĭ față de alta. Fiz. Unghĭu format de acu magnetic cu orizontu. Astron. Unghiu format de planu orbiteĭ uneĭ planete cu planu eclipticiĭ. – Și -áție și -áre.
4. [IVO-III] inclinațiune, -nei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL