1. [DEX '09] INCITAȚIE, incitații, s. f. Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.
2. [MDA2] incitație sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 8/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat incitatio, fr incitation] 1-4 (Liv) Incitare (1-4). 5 (Blg; îoc inhibiție) Stare în care un organism reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.
3. [DEX '98] INCITAȚIE, incitații, s. f. (Livr.) Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.[1]
4. [DLRLC] INCITAȚIE, incitații, s. f. (Franțuzism) Incitare. Lupta pentru prioritate devine pentru ideologii burghezi o armă de propagandă a «inegalității spirituale» a popoarelor, de incitație la dușmănie și certuri între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5.
5. [DN] INCITAȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio].
6. [MDN '00] INCITAȚIE s. f. incitare. (< fr. incitation, lat. incitatio)
7. [MDA2] incitațiune sf vz incitație
8. [DN] INCITAȚIUNE s.f. v. incitație.
9. [Scriban] *incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.
10. [DOOM 3] incitație (desp. -ți-e) s. f., art. incitația (desp. -ți-a), g.-d. art. incitației; pl. incitații, art. incitațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] incitație (-ți-e) s. f., art. incitația (-ți-a), g.-d. art. incitației; pl. incitații, art. incitațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL