1. [MDA2] înciocălat, ~ă a [At: CHEST. II, 236/258 / V: ~ologat / Pl: ~ați, ~e / E: înciocăla] (Reg) 1 Lucrat în grabă, de mântuială. 2 (D. oameni) Însănătoșit.
2. [DEX '09] ÎNCIOCĂLA, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega împreună, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
3. [MDA2] înciocăla [At: TDRG / V: ~cărla, ~cola / Pzi: ~lez / E: pbl în- + ciocălău] (Reg) 1 vt A lega împreună Si: a împreuna Cf a închelba, a înfiripa. 2 vt A aranja. 3 vr (D. oameni) A se însănătoși.
4. [MDA2] înciocărla v vz înciocăla
5. [MDA2] înciocola v vz înciocăla
6. [MDA2] înciologat, ~ă a vz înciocălat
7. [CADE] ❍ ÎNCIOCĂLA (-ălez) I. vb. tr. ① Olten. A aduna, a strînge la un loc ¶ 2 Olten. A drege, a regula: înciocăla și omul nostru plugul și porni cu argatul la ’ntors de miriști (PAMF.) ¶ 3 Trans. A înjheba, a întocmi: Sasul nostru făcu ce făcu și înciocălă strigătura aceasta (IK.-BRS.). II. vb. refl. Olten. (CIAUȘ.) (PȘC.) A se întrema, a se înfiripa [ciocălău].
8. [DEX '98] ÎNCIOCĂLA, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
9. [Scriban] încĭocăléz v. tr. (d. cĭoaclă. V. descĭocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe).
10. [DOOM 3] înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înciocălez, 3 înciocălează; conj. prez. 1 sg. să înciocălez, 3 să înciocăleze
11. [DOOM 2] înciocăla (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înciocălează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL