1. [MDA2] încingătoare sf [At: DA / Pl: ~ori / E: încinge2 + -ătoare] Cingătoare.
2. [CADE] ÎNCINGĂTOARE = CINGĂTOARE [încinge1].
3. [DLRLC] ÎNCINGĂTOARE s. f. v. cingătoare.
4. [DLRM] ÎNCINGĂTOARE, încingători, s. f. v. cingătoare.[1]
5. [Scriban] încingătoáre, V. cingătoare.
6. [DEX '09] CINGĂTOARE, cingători, s. f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul. – [În]cinge + suf. -ătoare.
7. [MDA2] cingătoare sf [At: (a. 1582) CUV. D. BĂTR. I, 257 / V: în~ / Pl: ~ori / E: [în]cinge + -ătoare] 1 Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul Vz bete, brâu, centură, chimir, colan, curea, șerpar. 2 (Nob; îf în~) Bandaj. 3 (Pop) Mijlocul corpului (care se încinge cu cingătoarea (1) Si: brâu, talie. 4 (Ast; pop) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 5 (Reg) Plantă cu frunze albăstrui care crește înaltă de un metru, nedefinită mai îndeaproape.
8. [CADE] CINGĂTOARE sf. 1 👕 Curea, brîu, șerpar, bete, fășie de stofă sau de mătase, etc. cu care-și încinge cineva mijlocul trupului: mîna lui prin deprindere se rezăma pe junghiul din ~a sa (NEGR.) ¶ 2 Mijlocul trupului: bătrînul, cu barba, albă pînă la ~ (DLVR.) ¶ 3 Împrejmuire, tot ce înconjoară: o ~ de ziduri ¶ 4 Brîu de piatră: cea mai mare parte din ~a de piatră e dărăpănată (IRG.) [cinge].
9. [DLRLC] CINGĂTOARE, cingători, s. f. Fîșie de pînză, de mătase, de piele etc. care servește la încins și de care se pot prinde diferite obiecte (la bărbați: arme, fluiere etc., la femei: furcă, basma, flori etc.). V. brîu, curea. Vecina mea avea la cingătoare trei... trandafiri. GALACTION, O. I 57 Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. Scoțînd unpistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Pune furca-n cingătoare Ș-aleargă la șezătoare. ȘEZ. VII 162. – Variantă: (regional) încingătoare (COȘBUC, P. 1122) s. f.
10. [DLRM] CINGĂTOARE, cingători, s. f. Fîșie de pînză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. V. brîu, curea. [Var.: încingătoare s. f.] – Din cing (= încing, prez. ind. al lui încinge) + suf. -(ă)toare.
11. [Șăineanu, ed. VI] cingătoare f. 1. tot ce servă la încins mijlocul corpului: panglică, curea, bete, brâu, chingă, șerpar, chimir; 2. mijlocul corpului: până la cingătoare; 3. fig. ceea ce înconjoară: cingătoare de dealuri.
12. [Scriban] cingătoáre f., pl. orĭ (d. încing). Lucru cu care-țĭ încingĭ mijlocu corpuluĭ, cum e o curea, brîu, niște bete ș. a. Mijlocu corpuluĭ: pînă la cingătoare (saŭ pînă la brîŭ). Zonă, ceĭa ce încinge, înconjoară: cingătoare de munțĭ. – Și încingătoare.
13. [DOOM 3] cingătoare s. f., g.-d. art. cingătorii; pl. cingători
14. [DOOM 2] cingătoare s. f., g.-d. art. cingătorii; pl. cingători
15. [Argou] cingătoare, cingători s. f. (deț.) an de condamnare.
16. [DAS] CINGĂTOARE. Subst. Cingătoare, curea, curelușă (dim.), talașcă (reg.), centură, centiron, cordon, cordonaș (dim.), chimir, chimiraș (dim.), șerpar, șerpăraș (dim.), brîu, brîuleț (dim.), brîușor, brînă, brînișor (reg.), brînaci (reg.), brîneț (pop.), brăcinar, bată, betiță (dim.), betelie, șirincă (reg.), șistoare (reg.), tarabulus (înv.). Centură de campion; centură de gimnastică; centură ortopedică; centură de salvare; centură de siguranță. Încingere, încins. Vb. A încinge (a pune, a strînge) cureaua (brîul). A descinge (a dezlega, a desface, a scoate) cureaua (brîul). A se încinge. A se descinge. Adj. Încins. V. îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte, podoabă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL