1. [DEX '09] INCIDENTAL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.
2. [MDA2] incidental, ~ă a, av [At: GHICA, S. 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr incidentel] 1-2 (Care intervine) întâmplător.
3. [CADE] * INCIDENTAL adj. și adv. 1 (Care se produce) întîmplător ¶ 2 Accesoriu, secundar ¶ 3 📖 Propoziție ~ă, propoziție incidentă [incident].
4. [DLRLC] INCIDENTAL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Care se produce, se ivește, intervine în mod) întîmplător, accidental. De voi pomeni uneori de dînșii... voi face-o numai într-un mod incidental. GHICA, S. 91. ◊ (Adverbial) L-am întîlnit incidental.
5. [DN] INCIDENTAL, -Ă adj. (adesea adv.) Întîmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].
6. [MDN '00] INCIDENTAL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)
7. [Șăineanu, ed. VI] incidental a. 1. care se produce într’o afacere: cerere incidentală; 2. Gram. legat cu o propozițiune principală: propozitiune incidentală; 3. fiz. ce cade pe o suprafață: rază incidentală. ║ adv. din întâmplare.
8. [Scriban] *incidentál, -ă adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s’ar face incidental vre-o obĭecțiune.
9. [DOOM 3] incidental adj. m., pl. incidentali; f. incidentală, pl. incidentale
10. [DOOM 2] incidental adj. m., pl. incidentali; f. incidentală, pl. incidentale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL