1. [DLRLC] ÎNCHIZĂTOARE, închizători, s. f. Dispozitiv de închidere a unei uși (v. clanță), a unui geamantan, a unei cărți etc. Carte veche, legată în piele, cu închizători de alamă.
2. [Scriban] închizătoáre f., pl. orĭ. Lucru care servește la închidere, cum e ușa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarțele uneĭ cărțĭ scorțite, un capac ș. a.
3. [DEX '09] ÎNCHIZĂTOR, -OARE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător.
4. [MDA2] închizător, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: închide + -ător] 1 a Care închide. 2 sm (Înv) Temnicer. 3 Dispozitiv cu care se închide. 4 sf Clanță. 5 sf Cataramă. 6 sf Mod de închidere a unui obiect. 7 sn Dispozitiv de împingere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 8 sf Loc unde se închid animalele sau păsările de casă Si: coteț, poiată.
5. [CADE] ÎNCHIZĂTOR I. adj. p. ÎNCHIDE. Care închide. II. (pl. -toare) sn. ⚔️ Parte a puștei sau carabinei, înșurubată la țeavă, în care se închid cartușele.
6. [DEX '98] ÎNCHIZĂTOR, -OARE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizători] – Închide + suf. -ător.
7. [DLRLC] ÎNCHIZĂTOR, închizătoare, s. n. Dispozitiv care închide sau deschide țeava unei arme la partea unde se introduce proiectilul. Santinela, clămpănindu-și închizătorul armei, se oprea drept în fața lui. CAMILAR, N. I 362.
8. [DOOM 3] închizătoare (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătorii; pl. închizători
9. [DOOM 2] închizătoare (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătorii; pl. închizători
10. [DMLR] închizătoare s. f., pl. închizătoare / închizători
11. [MDO] închizătoare, pl. închizători
12. [DOOM 3] închizător (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoare
13. [DOOM 2] închizător (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoare
14. [DE] ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (< închide) s. n., s. f. 1. (MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie. 2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect. 3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL