1. [DEX '09] ÎNCHIRCIT, -Ă, închirciți, -te, adj. (Reg.) Chircit. – V. închirci.
2. [MDA2] închircit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: închirci] (Reg) 1-2 Chircit (1-2).
3. [CADE] ÎNCHIRCIT adj. 1 = CHIRCIT: ești un fel de vrăbioiu ~ (CRG.); cîteva foi de porumb ~ se clatină jalnic în bătaia vîntului (IRG.) ¶ Ghemuit: orașul vechiu, cu străzele strîmte, cu casele ~ (EMIN.).
4. [DLRLC] ÎNCHIRCIT, -Ă, închirciți, -te, adj. Chircit. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ Fig. Și... iarăși orașul vechi cu stradele strîmte, cu casele închircite, cu streșinile mucegăite. EMINESCU, N. 78. – Variante: (regional) închiercit, -ă (MARIAN, O. I 409), împiercit, -ă (SBIERA, P. 50) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] închircit a. Mold. 1. pipernicit: sfrijit și închircit CR.; 2. strâns și ghemuit: cu oasele ’nchircite EM. [V. chirci].
6. [DEX '09] ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
7. [MDA2] împiercit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: împierci] (Reg) Chircit (1).
8. [MDA2] închirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: în- + chirci] (Reg) 1-4 A se chirci (1-4).
9. [DLRLC] ÎMPIERCIT, -Ă adj. v. închircit.
10. [DLRLC] ÎNCHIERCIT, -Ă adj. v. închircit.
11. [DLRLC] ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.
12. [Scriban] chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
13. [Scriban] închircésc, V. chircesc.
14. [DOOM 3] !închirci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă închircesc, 3 sg. se închircește, imperf. 1 sg. mă închirceam; conj. prez. 1 sg. să mă închircesc, 3 să se închircească; imper. 2 sg. afirm. închircește-te; ger. închircindu-mă
15. [DOOM 2] închirci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircesc, imperf. 3 sg. închircea; conj. prez. 3 să închircească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL