1. [DEX '09] ÎNCHIRCIRE s. f. (Reg.) Faptul de a se închirci. – V. închirci.
2. [MDA2] închircire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: închirci] (Reg) 1-3 Chircire (1-3).
3. [DEX '09] ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
4. [MDA2] închirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: în- + chirci] (Reg) 1-4 A se chirci (1-4).
5. [DLRLC] ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.
6. [Scriban] chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
7. [Scriban] închircésc, V. chircesc.
8. [DOOM 3] închircire (reg.) s. f., g.-d. art. închircirii
9. [DOOM 2] închircire (reg.) s. f., g.-d. art. închircirii
10. [DOOM 3] !închirci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă închircesc, 3 sg. se închircește, imperf. 1 sg. mă închirceam; conj. prez. 1 sg. să mă închircesc, 3 să se închircească; imper. 2 sg. afirm. închircește-te; ger. închircindu-mă
11. [DOOM 2] închirci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircesc, imperf. 3 sg. închircea; conj. prez. 3 să închircească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL