1. [DEX '09] ÎNCHIONDORA, închiondorez, vb. I. Refl. (Reg.) A se uita urât, încruntat, cruciș. – În + chiondorî(ș).
2. [MDA2] închiondora vr [At: JIPESCU, O. 123 / V: (reg) ~oldura, (cscj) ~rî / Pzi: ~rez / E: ns cf chiondorâș] (Reg) 1 (D. oameni) A se uita urât, încruntat la cineva cu intenții de ceartă. 2 (D. boi) A se uita urât unul la altul înainte de a se lua la bătaie.
3. [DLRLC] ÎNCHIONDORA, închiondorez, vb. I. Refl. A se uita la cineva chiondorîș, încruntat, posomorît, supărat. – Variante: închioldura (PAS, L. I 43) vb. I, închiondorî vb. IV.
4. [MDA2] condori1 v vz închiondora
5. [MDA2] închioldura v vz închiondora
6. [MDA2] închiondorî v vz închiondora
7. [CADE] ❍ ÎNCHIONDORÎ (-orăsc), ÎNCHIONDORA (-orez) vb. refl. A se uita chiondorîș, cu o privire încruntată la cineva: sst! face... dascălul, închiondorîndu-se la ele (LUNG.); mă închin și mă închiondorez la tine (JIP.).
8. [DLRLC] ÎNCHIOLDURA vb. I v. închiondora.
9. [DLRLC] ÎNCHIONDORÎ vb. IV v. închiondora.
10. [Scriban] închĭondoréz (mă) v. refl. Munt. Mă uĭt chĭondorîș (chĭorîș), mă împoncișez. – Și -răsc, a se -rî. În Olt. mă încondorez.
11. [DAR] închiondorî vb. IV refl. (reg.) V. închiondora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL