1. [DEX '09] ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. – Închina + suf. -ător.
2. [MDA2] închinător, ~oare [At: ȘEZ. V, 145 / Pl: ~i, ~oare / E: închina + -(ă)tor] 1 a (D. zile) În care credincioșii se roagă. 2-3 sf (Loc de) rugăciune. 4-5 smf, a (Persoană) care își face rugăciunea. 6-7 smf, a (Persoană) care își face semnul crucii. 8 smf (Pex) Credincios. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care admiră pe cineva. 11 sm (Om) Șoim (Falco tinnunculus).
3. [CADE] ÎNCHINĂTOR sm. 1 Care se închină; adorator ¶ 2 Ⓕ Admirator: eu, umilit ~ al marelui nostru istoric (ODOB.).
4. [DLRLC] ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care își face semnul crucii, care se roagă, se închină; p. ext. credincios. Părinții monahi deschiseseră sicriul cu moaștele, așezîndu-se... de strajă, ca să pri- vegheze trecerea... închinătorilor și să primească daniile. SADOVEANU, Z. C. 206. Sfînta Sofia, prefăcută în geamie... în fața noilor ei închinători. GALACTION, O. I 222. Pe fiece an vin închinători, de la două mii pînă la trei mii oameni. BOLINTINEANU, O. 297. ♦ (Învechit) Adorator, admiraror. Umilit închinător al marelui nostru istoric. ODOBESCU, S. III 526.
5. [Șăineanu, ed. VI] închinător m. 1. cel ce se închină: închinător de idoli; 2. fig. admirator: eu, umilit închinător al marelui nostru istoric OP.
6. [DOOM 3] închinător s. m., pl. închinători
7. [DOOM 2] închinător s. m., pl. închinători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL