1. [MDA2] încheibăra v vz închelbăra
2. [MDA2] închelbăra [At: I. GOLESCU, C, / V: ~eibăra, ~erbăla, ~erbăra, ~erbela, ~beri / Pzi: ~rez / E: ns cf închelba] (Reg) 1-2 vtr A (se) închelba (1-2). 3 vt A strânge de ici de colo. 4 vt A strânge câte puțin. 5-7 vt A închelba (4-6). 8 vt A face rost de ceva. 9 vt A alcătui ceva la repezeală, improvizând din materiale puține Si: a închelbăși.
3. [MDA2] închelberi v vz închelbăra
4. [MDA2] încherbăla v vz închelbăra
5. [MDA2] încherbăra v vz închelbăra
6. [MDA2] încherbela v vz închelbăra
7. [MDA2] încherberi v vz închelbăra
8. [CADE] ÎNCHELBĂRA (-băr), ÎNCHELBA (-bez) vb. tr. A înjgheba: după ce-și închelbără un rînd de haine ca de urs (ISP.); Cu minciuna. ori prînzești ori cinezi, Pe-amîndouă nu le închelbezi (PANN); a închelbat și el o căsuță (RV.-CRG.).
9. [CADE] ❍ ÎNCHERBA (-bez), ÎNCHERBĂLA (-ăiez) I. vb. tr. = ÎNCHELBA, ÎNCHELBĂRA: și-a încherbat și el o leacă de avere (PAMF.); a încherbălat un căpătîiu dintr’un braț de cetină (LUNG). II. vb. refl. A se aduna la un loc, a se strînge: se încherbau copiii cîți se putea (GR.-N.).
10. [DLRLC] ÎNCHELBĂRA, închelbărez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A închelba. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. – Variantă: încherbăli, încherbălesc (REBREANU, R. I 189), vb. IV.
11. [DLRLC] ÎNCHERBĂLI vb. IV v. închelbăra.
12. [DLRM] ÎNCHELBĂRA, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba.
13. [Șăineanu, ed. VI] închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP.
14. [Scriban] închéĭbăr, V. închelb.
15. [Scriban] închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL