1. [DEX '09] ÎNCETIȘOR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. – Încet + suf. -ișor.
2. [MDA2] încetișor, ~oară [At: ALECSANDRI, P. P. 315 / Pl: ~oare / E: încet + -șor] a 1 Domol. 2-3 av (Șhp) Încetinel (2-3). 4-5 sn (Îe) A lua pe cineva (sau a o lua) cu ~ul (A lua pe cineva sau) a o lua cu blândețe, cu tact, cu binișorul.
3. [CADE] ÎNCETIȘOR adv. dim. ÎNCET. Foarțe încet.
4. [DLRLC] ÎNCETIȘOR adv. Diminutiv al lui încet1. Plecară, încetișor, de-a lungul străzilor ude și pustii. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei. CREANGĂ, A. 53. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179. Duceți caru-ncetișor, Că-i rănit bietul fecior. ALECSANDRI, P. P. 315. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a o lua) cu binișorul. Deacă voiți și vă place Să vă răspundem cu pace, O luați cu-ncetișorul. TEODORESCU, P. P. 170. – Forme gramaticale: (în expr.) încetișorul.
5. [Scriban] încetișór adv. Cam încet.
6. [DOOM 3] încetișor adv.
7. [DOOM 3] +încet-încetișor adv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL