1. [DEX '09] ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui.
2. [MDA2] încercui vt [At: DA / P: ~cu-i / Pzi: ~esc / E: în- + cercui] 1 (Înv) A strânge cu cercuri un vas, un butoi etc. 2 A strânge (ca) într-un cerc. 3 A înconjura din toate părțile. 4 A trasa cercuri.
3. [DLRLC] ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strînge într-un cerc sau ca într-un cerc, a strînge din toate părțile; a înconjura; fig. a împresura. A încercui armata dușmană. ▭ Rămase mut, privind în lături, cu ochii încercuiți de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126. ◊ (Poetic) Rotundul de lumină al lămpii peste foi Încercuiește alte visări și alte cînturi. DEȘLIU, G. 6.
4. [DN] ÎNCERCUI vb. IV tr. A strînge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. [Pron. -cu-i, p. i. -iesc. / < în- + cerc, cf. fr. encercler].
5. [MDN '00] ÎNCERCUI vb. tr. a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. (după fr. encercler)
6. [Scriban] *încercuĭésc v. tr. (d. cerc și cercuĭesc; fr. encercler, a înconjura c’un cerc, și cerner, a împresura). Înconjor, împresor, asediez.
7. [DOOM 3] încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, 3 sg. încercuiește, imperf. 1 încercuiam; conj. prez. 1 sg. să încercuiesc, 3 să încercuiască
8. [DOOM 2] încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, imperf. 3 sg. încercuia; conj. prez. 3 să încercuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL