1. [MDA2] începenie sf [At: PSALT. SCH. / Pl: ~ii / E: începe + -enie] (Îvp) 1 Origine. 2 Început.
2. [CADE] ‡ ÎNCEPENIE sf. Început [începe].
3. [Scriban] începénie f. Vechĭ. Azĭ iron. Început (de ex., la un butoĭ cu vin).
4. [DLRLV] ÎNCEPENIE s.f. (Criș., Tranș. SV) Început. Începeniia cuvîntului tău. PSALT. (1651). Cel fără începenie pleacă-și cerbicea sa cătră sluga sa. MOL. 1688, 245r; cf. N. TEST. (1648); MOL. 16762, 64v. Etimologie: începe + suf. -enie. Cf. a r ă d a t.
5. [DAR] începenie s.f. (înv. și pop.) început, origine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL