1. [DN] INCASTRARE s.f. v. încastrare.
2. [DEX '09] ÎNCASTRA, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer.
3. [DEX '09] ÎNCASTRARE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei. – V. încastra.
4. [MDA2] incastra vt vz încastra
5. [MDA2] încastra vt [At: DA ms / V: (rar) in~ / Pzi: ~rez / E: fr encastrer, it încastrare] 1 (Teh) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. 2 (Aht) A fixa capetele unei grinzi în cuibul alteia.
6. [MDA2] încastrare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: încastra] 1 (Teh) Realizare a unei legături între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor Si: încastrat1 (1). 2 (Aht) Fixare a capetelor unei grinzi Si: încastrat1 (2).
7. [DEX '98] ÎNCASTRA, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer.[1]
8. [DEX '98] ÎNCASTRARE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei. – V. încastra.[1]
9. [DLRLC] ÎNCASTRA, încastrez, vb. I. Tranz. A înțepeni un corp în altul. ♦ A realiza între două corpuri o legătură care să împiedice orice mișcare relativă a lor.
10. [DLRLC] ÎNCASTRARE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei.
11. [DN] INCASTRA vb. I. v. încastra.
12. [DN] ÎNCASTRA vb. I. tr. A înțepeni, a lega fix două corpuri (îmbucîndu-le unul în altul, în falțuri etc.) în așa fel încît să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare].
13. [DN] ÎNCASTRARE s.f. Mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație. [Var. incastrare s.f. / < încastra].
14. [MDN '00] ÎNCASTRA vb. tr. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație. (< fr. encastrer)
15. [MDN '00] ÎNCASTRARE s. f. 1. acțiunea de a încastra. 2. mod de legătură prin încastrare (1). (< încastra)
16. [DCR2] încastrare s. f. (constr.) Acțiunea de a încastra și rezultatul ei ◊ „În marea lor majoritate casele s-au deteriorat [în urma cutremurului] la primele nivele în zona «încastrării» cum o numim noi specialiștii, numeroase lucrări trebuind a fi atacate de la fundație.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din încastra; DEX, DN3)
17. [DOOM 3] încastra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încastrez, 3 încastrează; conj. prez. 1 sg. să încastrez, 3 să încastreze
18. [DOOM 3] încastrare s. f., g.-d. art. încastrării; pl. încastrări
19. [DOOM 2] încastra (a ~) vb., ind. prez. 3 încastrează
20. [DOOM 2] încastrare s. f., g.-d. art. încastrării; pl. încastrări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL